Despre carte: an / Jungkook este plictisit, monoton, de nimic. Se pare că există totul, dar se pare că nu există nimic. A astupat toate găurile, s-a asigurat cu totul și peste tot, și-a creat o iluzie și a crezut în ea. A introdus ultima pietricică în lumea pe care o construise el însuși și a umplut-o cu beton de înaltă calitate, dar în fața lui stătea un băiat și la o privire de la el - o pânză neagră de crăpături acoperea peretele gri. Pentru prima dată în cei douăzeci și cinci de ani ai lui Jungkook, îi mâncărime palmele și undeva în piept îi mâncărime, cerându-i să-l tragă pe micuț la el și să-l așeze în poală..